Ezitarile din viata trebuie depasite. In mai multe randuri am avut momente de indoiala in legatura cu ce urma sa gatesc. Si nu pentru ca sunt nesigur pe mine (ba poate ca sunt un pic prea increzator), ci pentru ca anumite mancaruri mi se pareau atat de grele in istoria lor incat imi dadeau batai de cap.

Asa am patit cu un bisque pentru care m-am foit vreo doi ani pana sa-l fac/filmez. Imediat ce-a fost gata m-am si intrebat de ce am ezitat atata. Acelasi lucru l-am simtit pentru Crepes Suzette, pentru care am asteptat, tropaind pe loc, cam un an, iar azi am mai inchis un capitol: Avgolemono.

De fiecare data m-a lovit ca un ciocan revelatia faptului ca nici una dintre „nucile” astea n-a fost chiar asa de greu de spart. Ba chiar a fost simplu, numai ca ma apasam de traditiile fiecarui preparat in parte, de toata istoria din jurul lor, de vechime, raspandire, popularitate, tehnica si alte asemenea. Well, nu e cazul. Iar daca simtiti vreodata vreo ezitare, folositi-o pe post de treapta. Urcati pe ea. Pana la urma ce riscati? O mana de ingrediente si o ora de munca. Pe bune?! Ne incurcam de asta?

Gatiti cu curaj, ca si cum ati mai fi facut-o de 1000 de ori. Gatiti fara frica, de parca ati fi fost nascuti in bucatarie. Bucurati-va de fiecare moment in care un foc, o tigaie si-o spatula se afla in fata voastra. Si o sa vedeti ca de fiecare data o sa va iasa.

Dupa peste 2500 de retete gatite pentru Sanatatea in Bucate, inca am ezitari. La astea se mai adauga sute de zile petrecute in bucatarie, gatind alaturi de echipa mea pentru mii de oameni. Si tot am ezitari. Doar ca mi-am promis ca de-acum inainte o sa le privesc strict ca pe niste scari.

Avgolemono de azi e una dintre ele.

Gatiti si mancati sanatos!